PRIMARIA COMUNEI REVIGA

Judet Ialomita

PREZENTARE LOCALA

    Istoria comunei Reviga este legata de istoria judetului Ialomita, dar si de istoria inca nescrisa a colonizarilor Baraganului mai ales a celor din epoca moderna si contemporana.
    Exceptie de la aceste colonizari fac satul Crunti care are vechimea cea mai mare, fiind atestat printr-un document domnesc din secolul al XVI-lea, in timpul domniei lui Stefan Surdul 1591-1592. Vatra satului amintit se afla cu 4 km mai la nord de actuala vatra, in partea de rasarit a vaii Reviga - Fundata. In zona amintita s-au gasit urme de vase de tip medieval.
    Satul s-a mutat in actuala vatra, dupa "ciuma" din vremea domnitorului fanariot Caragea 1818, care a facut multe victime si in acest sat.
    Prima mentiune documentara dupa aceasta data o avem in 1831 iulie 8 intr-un Tabel intocmit de Ispravnicia judetului lalomita, prin care se comunica numarul de familii si cantitatea de fan ce trebuia predata trupelor rusesti de la Silistra; unde satul apare cu 44 familii, facand parte din plasa Garbovilor.
    Catagrafia intocmita de subocarmuirea plasei Campului din 1837 august 8 Urziceni ne da o imagine mai completa asupra satului, care era alcatuit din 77 familii cu 355 locuitori, din care 53 familii mosneni, 23 de slugi, o familie de dulgheri.
    In 1875, au fost improprietariti in baza legii agrare din 1864:88 capi familie cu 4 boi, 6 cu cate 2 boi si 3 cu bratele in total cu 1029.39 ha pamant.
    Dupa 1921, in baza Reformei agrare din acelasi an, multi cetateni vor fi Improprietariti cu pamanturi din mosiile Hiotu si Herman Spazel. Ocupatia de baza a locuitori lor este agricultura.
    Numele satului, documentar nu avem o explicatie, insa conform traditiei, acesta provine de la luptele crunte din 1394 octombrie 10, care s-au petrecut la Rovine sub conducerea lui Mircea cel Batran, batalie ce a fost localizata initial (probabil si din cauza stranselor legaturi pe care le-a avut cu judetul Ialomita unde a facut numeroase danii manastirilor sale) cu zona marginala a satului Rovine.
    Din punct de vedere administrativ in 1931, face parte din plasa Campu, 1864 devine comuna si face parte din plasa Ialomita in 1892, din plasa Ialomita de Sus, 1896 plasa Balta Ialomitei, 1901, plasa Tandarei 1904, plasa Rovine, 1929 plasa Slobozia, 1942, plasa Cazanesti. Calitatea de comuna o detine pana in 1968 cand, trece de comuna Reviga. Ca institutii proprii are scoala, care functioneaza inainte de 1844, prima ei mentiune este din anul 1844, cand figureaza cu 13 copii, iar in 1848 cu 29 elevi, are local propru in 1904.
    Biserica ca institutie apare in 1880, preot fiind Anton Alexe. ln 1886 dispune si de local propriu pentru Primarie.
    Satul Reviga isi leaga inceputurile de colonizarea de la inceputul secolului al-XIX-lea, dupa Pacea de la Adrianopole. Apare la inceput ca un catun, cu locuinte sezoniere numite "tarle", care rau ocupate in timpul lucrarilor agricole. Mai tarziu populatia devine sedentara. Prima mentiune documentara o avem in catagrafia amintita din 1837, cand satul era compus din 7 familii cu 31 persoane, din care 7 familii de birnici plugari, pe mosia Arhimandrita. In 1875 vor fi improprietariti aici si in catunul Cocora; 83 cetateni cu cate 4 boi, 15 cetateni cu cate 2 boi si 11 palmasi, cu suprafata de 1093 ha. Un mare numar de cetateni vor primi pamant in urma Reformei agrare din 1921, din mosiile Arhimandrita, cat si din mosia lui Gheorghe Cantacuzino de la Cazanesti; iar in 1945 din mosiile fratilor Motoi (Ionel si Olga). Ocupatia de baza a locuitorilor este agricultura.
    Numele satului, conform traditiei, vine de la o manastire ce ar fi existat in aceasta zona pe aceea vale, mai spre vest pe nume "Reveica", unde s-au gasit urme de vase datate de Muzeul Judetean din secolul al-XVII-XVIII-lea.
    Din punct de vedere administrative devine comuna in 1864 (legea administratiei comunale). In 1891 are in componenta 3 sate Cocora si Muntenii-Buzau, si se mai numea Reviga-Arhimandrita, in 1906 are in componenta 2 sate; Reviga si Reviga Noua (Rovinele) pana in 1910, cand Rovinele devine comuna 1931, se uneste cu Mircea cel Batran iar in 1950 si cu Rovine, in 1968 si Crunti. A facut parte ca si localitatea Crunti din aceleasi plase. Ca institutii are: scoala care isi are inceputurile inainte de 1850. Prima relatare despre scoala apare in 1858-1859, apoi in 1862, in 1891 figureaza cu o scoala de baieti si una de fete. Cu local propriu apare in 1903.
    Biserica ca institutie I-a fiinta in 1863 avand hramul "Adormirea Maicii Domnului".
    Satul Rovine isi are inceputurile in urma colonizarilor de la sfarsitul secolului al-XIX-lea mai exact in 1895, cand printr-o improprietarire vor fi repartizate locuri de casa de 2.000 mp si terenuri in extravilan in loturi de 4.5 ha. La inceput satul s-a numit Reviga Noua apoi Satul Nou, dupa care i s-a dat numele de Rovine, ca urmare a localizarii bataliei de la Rovine in aceasta zona. In urma votului Consiliului Comunal din 13 iunie 1903 aprobat de 0.M.I.nr. 11900 din 28 iunie 1903 i s-a schimbat numele in "Mircea cel Batran" nume de care nu s-a tinut cont in catagrafia din 1904. Mosia satului se mareste mult dupa reforma din 1921 cu suprafete din mosia lui Gheorghe Cantacuzino si dupa 1945 cu pamant de pe mosiile Motoi.
    Din punct de vedere administrative a apartinut pana in 1904 de Reviga, 1904 - 1910 de comuna Crunti, in 1926 devine comuna pana in 1950, cand trece din nou de Reviga.
    In perioada 1910 - 1929 a fost centru de plasa si centru de Regiune agrara.
    Ocupatia de baza a locuitorilor este agricultura.
    Prima institutie a satului a fost biserica care s-a ridicat in ani 1903 - 1904 prin arendarea raioanelor satului lui Lazar Teodorescu de la Grivita.
    Scoala ca institutie a luat fiinta la 1 noiembrie 1908, si va avea local propriu in 1924. Primaria isi va ridica local propriu in 1927.
    Satul Mircea cel Batran apare dupa valul decolonizari ce se petrece dupa reforma din 1921. El se constituie in anii 1928 - 1929.
    Deoarece era un sat mic cu numai 95 familii, in 15 martie 1931, Consiliul satesc hotareste alipirea la Reviga unde urma si-i reprezinte un delegat satesc, ca urmare a lipsei de fonduri.
    Ca institutii se infiinteaza o scoala de 4 ani, la cativa ani de la infiintare, care va avea un loc.al propriu abia in 1960. Biserica nu are, satul merge la Reviga avand numai cimitir propriu.
    Locuitorii satelor infiintate in urma colonizarilor provin din satele inconjuratoare cat si din zona de sub munte a judetelor Buzau si Prahova. Locuitorii comunei si-au adus contributia la marile evenimente istorice:
  • la razboiul de la 1877 - 1878; prin participarea pe campurile de lupta, existand si un decorat Radu Lica din Crunti; cat si prin trimiterea de afronde celor de pe front (Telegrama prefectului Ialomitei nr. 10518 din 13 septemprie 1877.
  • la primul razboi mondial 1916 - 1918 cat si la al doilea razboi mondial 1941 - 1945 o participare numeroasa la fronturile razboaielor, unde au cazut multi, luptand eroic, stau astazi marturie monumentele ridicate in cinstea lor.
    Amplasament
    Se afla la 50 km fata de orasul Urziceni, si la 45 km de orasul Slobozia. Comuna se invecineaza cu:
  • comuna Ciochina si Andrasesti la sud,
  • la nord cu cornuna Padina (judetul Buzau),
  • la est cu Gheorghe Doja,
  • la vest cu comuna Cocora si Cazanc.
    CONDITII FIZICO-GEOGRAFICE
    Relieful
    Mosia comunei Reviga este parte cornponenta a Campiei Baraganului,  campie de tip tabular, subdiviziune a Campiei Romane. Face parte din sectorul Baraganului Central (Calmatuiului) aflat intre raurile Calmatui si Ialomita, sector care este impartit in doira subzone de catre Valea Reviga-Fundata: Baraganul Padinei la vest si Baraganul Insurateilor la est. Mosia comunei se afla dispuia cam 113 in Baraganul Padinei si 213 in Baraganul Insurateilor. Aspectul refiefului este in general neted specific campiei tabulare, avand altitudinile 38-58 m. Are si unele particularitati. Netezimea campiei este deranjata de existenta a 5 movile cu inaltimi actuale de 2-2.5 m, fata de restul campiei: Ciochinei, Rovine (Soare), Crunteanca (Teasca), Reviga (Iepure). Cojocii, 4 dintre ele sunt asezate pe aliniamentul N-V.
     Valea Reviga - Fundata cu orientare generala V-E si apoi NV-SE, face nota aparte in relieful local, printr-o adancire a reliefului cu catva metri. Valea de forma tentaculara cu orientare sarmosa, a luat nastere ca un crav rectangular prin tasarea leossului care in aceasta zona are o grosime de 40 m devenind o vale de tip "furcitura" (dupa P.Cotet) care in present este ocupata de o salba de lacuri cu denumiri locale: Caramidarie, Moara, Latis, Cazan, Mos Dobre, Porcarie, Crunteni, Motoi, Fileanca. Exista in zona si un relief antropic, in extremitatea vestica-canalele de drenaj, construite pentru a elimina excesul de apa si in extremitatea estica-canalele pentru sistemul de irigatie.

    Clima
    Comuna are un climat temperat contimental cu nuante excesive, specifice Baraganului caracteristice fiind verile cu temperaturi ridicate si cu lungi perioade de seceta si ierni geroase. Media precipitatiilor anuale este foarte scazuta intre 400-500 mp repartiaate neuniform pe an calendaristic. Vanturile care bat in zona sunt vanturi neregulate: CrivatuI din N, Austrul din S, si mai rar Baltaretul din E, Munteanul din V. Temperatura medie anuala este 10.5-11 grade. Iarna se inregistreaza multe viscole, care troienesc zapada in sate si pe drumurile de acces mai ales cu orientare E-V.

    Apele
    Pe raza comunei nu exista ape curgatoare. In vale Reviga - Fundata se gasesc 10 lacuri si balti, cu marimi si adancimi diferite, predispuse la calmatare in ani secetosi. Ele sunt despartite prin diguri de pamant si sunt prevazute cu tuburi de scurgere. Se aprovizioneaza cu apa din precipitatii si din o serie de mici izvoare. In zona exista ape subterane aflate la noi multe nivele de adancime, primul fiind intre 3-11 m adancime si are caracter bicarbonat, urmatoarele la 40.60 si chiar 100 m. Primul foraj hidrogeologic a fost realizat in 1964. Calitatea apei este buna numai in satele Rovine si Mircea cel Batran, in celelalte doua fiind "salcie".

    Vegetatia, fauna si solurile
    Vegetatia si fauna sunt specifice zonei de stepa existent in Baragan, cu o flora spontana ce o gasim pe marginea drumurilor, soselelor, canale, si iazuri, arbusti (macesul, poorumbarul), arbori: salcamul. Fauna se compune din rozatoare, pasari care ranan aici permanent: cioara vrabia, graurul, si pasari migratoare. Exista si o vegetatie azonala specifica baltilor. Solurile existente in zona fac parte din categoria solurilor fertile molisolurile si anume cernozionul negru. In zona baltilor gasim si soluri sarace din catrgoria solonceacurilor si saloneturilor, si soluri saraturoase.

    Resurse naturale
    Cele mai valoroase resurse naturale sunt cele ale subsolurui: gaz de sornda (asociate) petrol (circ30 sonde) exploatate in sudul satului Rovine de catre Schela Belrca-Buzau (din 19700). 0 alta resursa naturala a comunei o constituie lacurile si baltile, care se preteaza la amenajari piscicole, agreement si pentru irigatii.
    Acestor resurse li se adauga fertilitatea terenurilor arabile si rezervele de apa freatica.

    Asezarile comunei si aspectele etnografice
    Cele 4 sate ale comunei au o forma rectangulara de "sate adunate" specific campiei, "cu caracter permanent agricol". Gospodaria taraneasca traditionala se compunea din casa de locuit, bucataria de vara, grajdul pentru vite mari, porumbarul, adapostul cu tarc pentru oi, cotete pentru porci si pasari.
    Casa de locuit traditionala era construita din "paianta" acoperita cu stuf (la majoritatea din sate) restul acoperite cu tabla sau tigla. Planul casei era tip vagon cu 2 camere si o sala (tinda) la mijloc. Odaia din fata (sud) era pentru locuit, iar odaia din spate (nord) era "odaia de curat", unde se gaseau lucrurile de sarbatore, lada de zestre, stergare, carpete.
    In lungul camerelor, la rasarit si sud se gasea o prispa, prevazuta cu galerie de scandura.
    Incalzirea camerelor se facea cu "plita cu soba" in camera din fata si soba "oarba" in camera din crivat. Mobilierul era saracacios, cu paturi din capre, cu saltele umplute cu paie.
    In urma aplicarii planului de sistematizarte a satelor, s-au produs schimbari esentiale, atat in gospodarie, dar mai ales la casa de locuit.
    Noul tip de casa este in stil "patrat" cu 4 camere, din care 2 sunt camere de locuit, celelalte sunt Sali. La intrarea din fata exista o terasa, uneori inchisa. Unele case au atasate de regula la vest inca 2 spatii "o odaita" ce serveste drept bucatarie de iarna, si un sopron (gearnlac) cu 2 pereti formati din ochiuri de geam. Acest nou tip de case la care se adauga si cateva "tip vila"cu un etaj, sunt confectionate din paianta, cu pereti la majoritatea tencuiti pe plasa de sarma si cuie, sau caramida.
    Invelisul este din tabla, tigla, sau placi de azbociment.
    Interiorul camerelor s-a schimbat, proprietari si-au dotat casele cu mobila, cu frigidere, aparate de radio, televizoare, aragaze, masini de spalat. Locul sobelor oarbe I-au luat sobele din cahle de teracota. Sunt dotate cu instalatie electrica, cu telefoane (la majoritatea).
    Frumoasele costume nationale au ramas doar o amintire inchisa pe fundul unor lazi ale bunicilor. Locul portului traditional a fost luat de imbracarnintea moderna. Singurele lucruri care sunt lucrate traditional la razboiul de tesut manual: cuverturi alese cu vergeaua, cuverturi cu matine florale sau geometrice.
    Continua sa se manifeste si astazi datinile si obiceiurile legate de nastere, nunta si inmormantare. Au disparut "horele si balurile saptamanale" (duminica) cu lautari, locul lundu- l discotecile.
    Cele mai bogate obiceiuri sunt cele din perioada sarbatorilor de iarna, colindele din Ajunul Craciunuli: Steaua, Capra, Colindul Mare din preziua si noaptea Anului Nou, Plugusorul, Marioara si Vasilache, Buga, Sorcova.
    De Boboteaza: botezul cailor, la biserica, iar de ziua "Lasatu Secului" organizarea "dihornitei"
    De Sfintele Pasti, au disparut unele traditii "leaganele mari" organizate pe raza satelor "comediile" organizate in centru satelor.